Deși primele două volume ale seriei, „Până nu se răcește cafeaua” și „Povești din cafenea”, mi-au plăcut tare mult, am amânat să cumpăr și să citesc cel de-al treilea volum. Acum însă i-a venit momentul și am citit și cartea „Până nu se șterg amintirile”. Și, deși mi-a plăcut și acest volum, recunosc că pentru mine nu s-a ridicat la nivelul primelor două. Ba mai mult, dat fiind timpul cât a trecut între lecturarea acestui volum și a celui de dinaintea lui, mi-a fost destul de greu să îmi amintesc personajele, lucru îngreunat și de faptul că în acest volum ne reîntâlnim cu unele dintre ele într-o altă cafenea, Donna Donna, din Hakodate.
La fel ca surata ei, Funiculi Funicula din Tokyo, și cafeneaua Donna Donna este renumită pentru întoarcerea în timp sau mersul în viitor pentru a reîntâlni pe cineva drag. Regulile sunt aceleași ca în cazul cafenelei Funiculi Funicula. În plus, mulți vizitatori sunt descurajați când aud regulile și renunță să mai călătorească în trecut sau viitor, știind că nu pot schimba prezentul.
Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii?
Reîntâlnim unele personaje din volumele anterioare și întâlnim personaje noi. Pentru mine, unul dintre cele mai fascinante personaje ale acestui volum a fost micuța Tokita Sachi, fiica lui Kazu. Fetița are doar 7 ani și ea este cea care le toarnă cafeaua clienților care se așază pe scaunul special, care îi trimite în trecut sau viitor. Fetița citește mult și le adresează clienților obișnuiți ai cafenelei întrebările din cartea „Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii? O sută de întrebări”.
Fiecare dintre cele o sută de întrebări are două variante de răspuns, iar micuța Sachi îi provoacă pe clienți să aleagă una dintre variante. Citind aceste întrebări – și răspunsurile clienților – nu poți să nu cazi pe gânduri. Practic, nu există răspuns corect sau greșit, totul ține de perspectivă. Totuși, cred că aceste întrebări au „condimentat” volumul, dându-i o tentă ușor filosofică, perfect potrivită cu tema călătoriei în timp.
Cititorul este martor la patru povești emoționante. Yayoi este o tânără care și-a pierdut ambii părinți într-un accident. De atunci a suferit mereu, iar acum vrea să se întoarcă în timp să le reproșeze că au abandonat-o de mică.
Todoroki este un comediant, jumătatea trupei Poron Doron de stand-up comedy. El își dorește să se întoarcă în timp pentru a-și reîntâlni soția. Aceasta a murit fără să afle că visul ei s-a împlinit, iar Todoroki își dorește să îi spună vestea în trecut.
Reiko este sora mai mare a lui Yukika, iar cele două surori au crescut singure, după ce părinții lor au murit. Însă, oricâtă grijă au avut una de alta, Yukika s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă și a murit. De atunci, Reiko suferă cumplit și trăiește într-o semi-halucinație, căutându-și permanent sora. Reușește să o revadă, după ce Yukika vine din trecut pentru a o reîntâlni pe sora ei și a-i reda dorința de viață.
Reiji își urmează visul, însă pierde momente importante din viața prietenei sale din copilărie. Odată ce realizează că nu i-a fost alături lui Nanako atunci când fata avea cea mai mare nevoie, Reiji decide să se întoarcă în timp pentru a o reîntâlni și a-i mărturisi sentimentele pentru ea.
Până nu se șterg amintirile – o carte care te pune pe gânduri
Volumul „Până nu se șterg amintirile” mi s-a părut emoționant, la fel ca primele două volume ale seriei. De ce spuneam la început că mi s-a părut că nu s-a ridicat la nivelul primelor două? Deoarece pe alocuri am avut impresia că a fost scris doar datorită succesului primelor două volume, părea oarecum „forțat”. Poate la asta a contribuit și faptul că anumite detalii se repetă de câteva ori în carte.
Cert este că subiectul și poveștile din această carte te pun pe gânduri. Te fac să te gândești serios la cum ai acționa dacă ți s-ar da șansa să călătorești în timp pentru a întâlni pe cineva drag care nu mai e. Pe cine și de ce ai alege? În plus, la fel ca personajele din carte, te întrebi ce rost are să călătorești în trecut dacă nu poți schimba prezentul, indiferent de ce ai face.
Dacă vă atrage subiectul și vă doriți o lectură relaxantă și totodată plină de emoție, atunci cartea „Până nu se șterg amintirile” este potrivită pentru voi.
Deja, doar din titlu si recenzia ta si m-a pus pe ganduri. Pare o serie demna de citit 🙂
Da, e simpatică. Merită citită, zic eu.