Povesteam de curând despre cartea „Viața mea în librăria Morisaki”, pe care am citit-o cu plăcere și care mi-a deschis apetitul pentru literatura japoneză. Însă, deși aceea a fost prima pe care am citit-o scrisă de un autor japonez, adevărul este că prima carte din această categorie pe care am observat-o a fost „Până nu se răcește cafeaua”, de Toshikazu Kawaguchi. Am citit-o și pe aceasta rapid, savurând poveștile descrise în carte.
Am regăsit un stil similar, cu accent pe trăirile personajelor și cu o naturalețe aparte în a prezenta personaje care par rupte din realitate. Cartea este scrisă într-un stil captivant, care m-a făcut să dau pagină după pagină, dorindu-mi să descopăr fiecare poveste, să savurez fiecare moment. Atmosfera creată este una parcă presărată cu magie și mister, întrucât subiectul de la baza cărții este unul desprins din imaginar.
O cafenea care permite întoarcerea în timp
Cafeneaua Funiculi Funicula este situată pe o stradă din Tokyo, într-un subsol răcoros și întunecos. O cafenea liniștită, cu o atmosferă familiară și plăcută, în care clienții își văd liniștiți de viață și la fel fac și cei care servesc în cafenea. Însă există o legendă cu privire la această cafenea. Se spune că acolo te poți întoarce în timp. Cum? Ei bine, există câteva reguli stricte cu privire la întoarcerea în timp, iar aceste reguli le sunt cu atenție înșiruite clienților care își doresc să facă asta. Kazu, al cărei unchi deține cafeneaua, este cea care servește cafeaua și spune regulile celor care hotărăsc să se întoarcă în timp. Însăși servirea cafelei pentru acei clienți presupune un adevărat ritual, extrem de bine și frumos descris în carte.
Printre regulile întoarcerii în timp se numără faptul că, orice ai face odată întors, nu vei schimba prezentul, nu ai voie să te ridici de pe scaun cât timp ești în trecut, altfel vei fi brusc transportat înapoi în prezent, și trebuie să bei toată cafeaua înainte ca aceasta să se răcească, pentru a te putea întoarce înapoi în prezent. Clienții care aleg să se întoarcă în timp își asumă respectarea tuturor regulilor.
În plus, există un singur scaun de pe care te poți întoarce în timp, iar acesta este întotdeauna ocupat de o femeie îmbrăcată într-o rochie albă. Femeia stă și citește, iar o dată pe zi – nu se știe exact când – se ridică pentru a merge la toaletă. Acela este singurul moment din zi când un client poate să se așeze pe scaunul care are harul de a-l transporta înapoi în timp.
Până nu se răcește cafeaua – un roman emoționant, cu povești dramatice
De-a lungul paginilor, descoperim poveștile câtorva clienți care aleg să se întoarcă în timp, în speranța de a mai revedea o dată pe cineva drag sau de a face un gest pe care regretă că nu l-au făcut la momentul respectiv.
„Până nu se răcește cafeaua” este un roman emoționant, care expune câteva povești de viață ce trezesc o anumită sensibilitate în cititor. Am savurat din plin fiecare moment, fiecare poveste și am avut în permanență certitudinea că, într-un fel sau altul, anumite detalii din carte se leagă unele de altele într-un mod neașteptat, conturând povestea pe de-a-ntregul. Recomand cu drag această carte tuturor celor care își doresc o lectură captivantă și relaxantă!
Cartea „Până nu se răcește cafeaua” de Toshikazu Kawaguchi se găsește pe Litera, Libris, Cartepedia și Cărturești.
Pare interesanta. Ma cam tentezi cu romanele scriitorilor japonezi 🙂
Patru am citit până acum și toate mi-au plăcut enorm!