Corint Istorie:
Femei care au condus lumea. Regine și împărătese din ultimele cinci milenii de Elizabeth Norton.
Traducere din limba engleză de Alina Popescu. Prefață de Fatma Yilmaz
Titlu original: Women Who Ruled the World: 5001 Years of Female Monarchy.
Autoare:dr. Elizabeth Norton, istoric și arheolog britanic, specialistă în perioada Tudor și în istoria reginelor.
Genul: istorie de popularizare, riguros documentată (cu note și bibliografie amplă).
Subiect: o istorie globală a femeilor care au domnit efectiv, în nume propriu, ca șefe de stat într-o monarhie. De la primele regine ale Egiptului, acum circa 5.000 de ani, până la abdicarea reginei Margrethe a II-a a Danemarcei, în ianuarie 2024.
Ton accesibil, narativ și adesea spiritual, dar sprijinit pe surse (note, bibliografie primară și secundară, manuscrise). Norton alternează descrierea vie a locurilor (situri arheologice, palate) cu analiză istorică și comparativă. Perspectiva este feminist-istoriografică, fără a fi militantă: mai degrabă o corectare metodică a modului în care istoria „oficială” a tratat femeile la putere. Autoarea își asumă explicit alegerile subiective („poate că nu veți fi de acord cu alegerile mele”).
Norton pornește de la o distincție fermă: nu scrie despre orice femeie puternică, ci strict despre regine domnitoare: femei care au fost șefe de stat în nume propriu, nu consoarte, regente sau regine-mamă care conduceau prin intermediul unui bărbat. De aici exclude figuri celebre precum Eleonora de Aquitania sau împărăteasa-mamă Cixi, dar include cazuri contestate (cele opt împărătese ale Japoniei, azi reclasificate drept regente) și forme „periferice” de regalitate recunoscute local (Reginele Ploii din Balobedu, „reginele” aborigene sau amerindiene numite astfel de colonizatori).
Argumentul central: puterea feminină electivă este un fenomen recent și fragil. Prima femeie aleasă șef de stat apare abia în 1980 (Vigdís Finnbogadóttir, Islanda). Pe aproape toată durata istoriei, singurele femei care au condus state au fost reginele și împărătesele. A domni ca femeie a însemnat aproape întotdeauna o abatere de la normă, „un monstruos regiment” (John Knox), o poziție obținută de regulă doar în absența unui candidat bărbat viabil și menținută împotriva presiunilor patriarhale.
Un fir roșu recurent: bărbații din familie (frați vitregi, unchi, tați, veri, fii) au fost, în toate epocile, principala amenințare pentru aceste domnitoare, iar istoricii, tradițional bărbați, le-au minimalizat sistematic, retrogradându-le la rang de simple regente sau consoarte. Norton propune o recuperare metodică a statutului lor real.
Cartea acoperă toate continentele cu excepția Americii de Sud (care „nu pare să-și fi însușit ideea unei regine domnitoare”).
De la Egipt, Nubia/Kuș, Bizanț, Rusia, China și Japonia, până la India, Madagascar, Hawaii, Tonga, Australia aborigenă și Africa de Sud. Este o istorie deliberat non-europocentrică: prima regină europeană apare mult după numeroase domnitoare africane și asiatice.
Ceva important:
Cartea nu conține elemente defăimătoare sau problematice din punct de vedere factual.
Este o lucrare serioasă, semnată de o autoare cu autoritate recunoscută și distinsă internațional, cu o teză clară, o cuprindere globală neobișnuită și un ton accesibil.
Ediția originală a apărut în septembrie 2025 și a fost desemnată „Book of the Year 2025” de BBC History Magazine — un reper util de credibilitate!
Corint Fiction:
Profesoara de balet de la Auschwitz de Dani Zrihen
Traducere din limba engleză de Ioana Petridean.
Editura: Corint Fiction.
Vârsta recomandată: 12+.
Despre autoare: Dani Zrihen, autoare de ficțiune istorică, pasionată de literatur, a lucrat în industria editorială înainte de debutul său cu un roman despre o tânără evreică balerină care încearcă să supraviețuiască în ghetourile și lagărele de concentrare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Este licențiată în lingvistică și psihologie și trăiește în Israel.
Genul: roman / ficțiune istorică.
Subiect: o poveste despre curaj, devotament, supraviețuire și forța dragostei, având-o în centru pe Eleonore Kantor, o balerină evreică de nouăsprezece ani, prinsă în Holocaust.
Acțiunea începe în 1941, la Łódź, unde Eleonore ajunge în ghetou și asistă la uciderea mamei sale de către naziști. Singurul lucru care îi rămâne de la ea este o pereche de pantofi de balet, darul menit să-i amintească să-și urmeze visul, indiferent de obstacole.
În încercarea de a găsi o fărâmă de speranță în mijlocul ghetoului, Eleonore se alătură mișcării de rezistență și înființează în secret un studio de balet pentru copii. Aici îi întâlnește pe Matias, un luptător curajos, și pe nepoata acestuia, Greta. Dansul devine astfel nu doar o parte a identității ei, ci și o formă de rezistență și de recuperare a sensului vieții. În același timp, între Eleonore și Matias se naște prima iubire.
În esență, Profesoara de balet de la Auschwitz este o poveste despre o tânără care încearcă să-și păstreze umanitatea într-o lume construită pentru a i-o distruge. Baletul, iubirea și legătura cu un copil devin forme de rezistență și motive de a merge mai departe, iar întrebarea care susține întreaga poveste este dacă speranța poate învinge moartea.
Romanul este recomandat pentru 12+, are 272 de pagini, format 13 × 20 cm, și ISBN 978-630-361-390-1.
Corint Clasici ai literaturii:
Marile speranțe de Charles Dickens.
Prefață de Dan Grigorescu.
Traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu.
Autor: Charles Dickens (1812–1870), unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii engleze. Experiențele dificile ale copilăriei sale – în special abandonarea școlii la vârsta de doisprezece ani și munca pentru întreținerea familiei, după încarcerarea tatălui său într-o închisoare pentru datornici – au lăsat urme importante în opera sa. Dickens a devenit unul dintre cei mai cunoscuți romancieri ai epocii victoriene, autor al unor cărți precum Oliver Twist, David Copperfield, Casa Umbrelor, Mica Dorrit și Poveste despre două orașe.
Genul: beletristică, literatură clasică.
Subiect: povestea lui Pip, un orfan crescut în condiții modeste de sora sa mai mare și de soțul acesteia, Joe Gargery, un fierar blând și onest. Romanul este un Bildungsroman, urmărind transformarea lui Pip dintr-un copil naiv, cu perspective modeste, într-un tânăr educat și maturizat.
Narațiunea este construită în întregime la persoana I, ceea ce permite cititorului să urmărească nu doar evenimentele prin care trece Pip, ci și evoluția conștiinței sale: ambițiile, iluziile, rușinea, iubirea, dezamăgirile și, în cele din urmă, maturizarea lui.
Unul dintre marile conflicte ale romanului este cel dintre originea modestă a lui Pip și dorința sa de a pătrunde într-o lume socială superioară. O avere primită în mod misterios îi schimbă radical viața și îl propulsează în societatea din care își dorea atât de mult să facă parte. Dar ascensiunea socială nu îi aduce fericirea pe care și-o imaginase, iar „marile speranțe” ale sale se transformă treptat în deziluzii.
Dickens construiește permanent contraste între sărăcie și bogăție, statut social modest și privilegiu, iubire și indiferență, puritate și decădere morală. În spatele poveștii despre ascensiunea lui Pip se află astfel o meditație asupra ambiției, clasei sociale, educației și prețului pe care îl poate avea dorința de a deveni „altcineva”.
Romanul urmărește nu doar ascensiunea socială a lui Pip, ci și procesul prin care acesta descoperă că statutul, banii și aparențele nu sunt suficiente pentru a face un om valoros sau fericit. La un moment dat, Pip însuși începe să înțeleagă efectul negativ pe care „marile speranțe” îl au asupra caracterului său și ajunge să regrete viața simplă și onestă pe care o lăsase în urmă.
Marile speranțe este al treisprezecelea și penultimul roman încheiat de Charles Dickens și al doilea roman al său narat în întregime la persoana I. A fost publicat în foileton în perioada 1860–1861.
Romanul a avut o posteritate excepțională și este cea mai ecranizată operă a lui Dickens. Printre adaptările menționate se numără filmul lui David Lean din 1946, versiunea modernă regizată de Alfonso Cuarón în 1998 și filmul lui Mike Newell din 2012, cu Helena Bonham Carter în rolul domnișoarei Havisham și Ralph Fiennes în rolul lui Abel Magwitch.
Ediția Corint are 640 de pagini, format 13 × 20 cm, copertă softcover cu clapete, și este recomandată cititorilor de 14+.
ISBN-ul este 978-630-361-389-5.
