Pisica de la ora cinci – Rodica Bretin

Când am văzut în colecția Corint Fiction noua apariție a lunii februarie, „Pisica de la ora cinci”, de Rodica Bretin, m-a atras din start. Coperta, titlul, faptul că apare pisica – era imposibil de ignorat. Citind apoi descrierea, mi-am zis că merită să citesc cartea, ceea ce am și făcut. Pentru mine a fost prima întâlnire cu vreo carte a autoarei Rodica Bretin, dar probabil nu va fi și ultima, întrucât mi-a plăcut mult stilul de scriere.

„Pisica de la ora cinci” este un volum de povestiri autobiografice care ne poartă pașii în Brașovul anilor 1960, în copilăria autoarei. Atmosfera, locurile și întâmplările sunt descrise atât de viu și de plăcut, încât îl transportă pe cititor exact în mijlocul evenimentelor povestite, oferindu-i șansa de a arunca o privire în viața de atunci. Descoperim o lume a lipsurilor și greutăților, dar și una plină de imaginația pe care doar un copil inocent o poate avea.

Povestirile sunt redate într-o ordine cronologică, de la o vârstă fragedă a autoarei și până în copilăria mai târzie. Este redat Brașovul, cu descrieri detaliate și atât de fidele, încât îl poartă pe cititor în mijlocul acestui oraș, văzându-l parcă desfășurându-se în fața ochilor săi, de parcă l-ar vizita aievea, în trecut, și nu doar l-ar citi transpus în cuvinte. Autoarea ne povestește despre familia ei, despre locurile copilăriei sale, iubirea sa pentru toate animalele cu blană sau pene, dar și despre primele ciocniri cu realitatea crudă.

Ne povestește despre cum trăiau oamenii în acea perioadă, despre bucurii și frici, relațiile dintre oameni – atât în familie cât și între vecini – precum și despre viața la țară, pe care ea o considera idilică.

Pisica de la ora cinci – o colecție de povestiri autobiografice care ajung la suflet

Citind cartea „Pisica de la ora cinci” este imposibil să nu mergi puțin cu gândul în trecut, la propria copilărie, căutând în cufărul cu amintiri oameni și locuri dragi sufletului tău, la fel cum autoarea le-a dezvăluit pe ale sale pentru cititori. „Pisica de la ora cinci” este o colecție de povestiri autobiografice care ajung la suflet, evocând o copilărie din vremuri demult uitate. Cunoaștem o fetiță plină de viață și de imaginație, pusă parcă mereu pe șotii, aducându-și mama în pragul disperării.

Mi-a rămas în minte apropierea de tatăl său, relația aceea ca de complicitate între o fetiță și tatăl ei. Nu știu dacă tatăl meu era complice la prostioarele noastre, deși am fost preferata lui, dar bunicul dinspre tată, da, el cu siguranță ne făcea toate nazurile, în ciuda bunicii.

Cu un stil plăcut de povestitor și întâmplări care stârnesc amuzamentul cititorului pe de o parte, și nostalgia sau tristețea pe de altă parte, această carte este una care merită citită. Și nu doar citită, ci simțită, savurată pe îndelete, poveste după poveste.