Femeia cu chimono alb – Ana Johns

Cartea „Femeia cu chimono alb”, de Ana Johns, mi-a atras atenția într-una din vizitele mele pe site-ul Libris. După ce am citit descrierea, am vrut neapărat să citesc și cartea, dar chiar și așa, povestea tot m-a surprins plăcut. Am descoperit o poveste tulburătoare, care este tot atât de frumoasă pe cât este de tristă. Ba mai mult, deși povestea în sine este fictivă, ea a fost totuși inspirată de evenimente și detalii reale, din povestea de viață a tatălui autoarei Ana Johns.

Trecutul și prezentul se întâlnesc într-un mod neașteptat

Povestea se dezvoltă pe două planuri – unul în Japonia, în anii 1957-1958, iar celălalt, în America, în zilele noastre.

În povestea din trecut, o cunoaștem pe Naoko Nakamura, o tânără de doar 17 ani din Japonia. Familia fetei i-a aranjat acesteia căsătoria cu un tânăr al cărui tată colaborează cu tatăl lui Naoko. Căsătoria are scopul de a-i asigura un statul social bun familiei Nakamura și de a o ajuta să iasă din impasul financiar în care se află în urma războiului. Însă Naoko are alte planuri, după ce l-a cunoscut pe Hajime, un tânăr marinar american.

Naoko speră că, aducându-l pe Hajime la ceai, va reuși să își înduplece familia – în special tatăl – să țină cont de sentimentele ei și să îi permită să se căsătorească din dragoste. În schimb, când ai ei descoperă că Hajime este american, se iscă un adevărat scandal, care duce la o ruptură în familie. Această ruptură culminează cu momentul în care se află că Naoko este însărcinată.

Din acel moment, ea este obligată să ia decizii cât se poate de dificile, care o fac să simtă că, indiferent de alegerea pe care o va face, cineva va suferi. Pe parcursul cărții, o vedem cum încearcă să își trăiască viața alături de Hajime, dar și cum întâlnește numeroase obstacole în calea fericirii.

De cealaltă parte, o cunoaștem pe Tori Kovač, o tânără jurnalistă de investigație, din America, a cărei viață este dată peste cap cu scurt timp înainte ca tatăl ei să moară. Acesta îi dă o scrisoare și o roagă să o citească, spunându-i că înainte de viața trăită cu ea și mama ei, el a trăit o altă viață.

Odată ce a citit scrisoarea, Tori este hotărâtă să descopere adevărul despre tatăl ei, însă asta îi poartă pașii pe unde nu s-ar fi gândit vreodată – tocmai în Japonia. Treptat, Tori își amintește diverse povești pe care tatăl ei obișnuia să i le spună, iar acestea încep să îi pară tot mai reale, mai degrabă decât născocite din imaginația tatălui său.

Femeia cu chimono alb – o poveste înduioșătoare

Cele două povești – povestea lui Naoko, din trecut, și a lui Tori, din prezent – se împletesc frumos pe parcursul cărții. Ambele povești sunt înduioșătoare, iar legătura dintre ele și modul în care se întâlnesc la un moment dat dau și mai multă savoare cărții.

„Femeia cu chimono alb” este o carte tristă, dar deosebit de frumoasă. Dincolo de poveștile celor două personaje, descoperim o bucată din istoria dramatică a Japoniei, în care tinerele japoneze au suferit în urma relațiilor întreținute cu americanii. În perioada ocupației americane de după război, numeroase fete sau femei japoneze s-au îndrăgostit de soldați sau marinari americani, iar în urma relațiilor cu aceștia, au rămas însărcinate și, ulterior, au fost exilate în propria lor țară.

Copiii născuți în urma acestor relații inter-rasiale au fost fie uciși la naștere, fie dați la orfelinate, stigmatizați încă de dinainte de a se naște. Astfel de detalii triste și evenimente inumane au stat ca inspirație la baza cărții.

Eu mă bucur că am descoperit cartea „Femeia cu chimono alb” și că mi-am ascultat intuiția de a o citi, iar vouă v-o recomand cu drag dacă vă doriți să citiți un roman trist, tulburător de-a dreptul, dar deosebit de frumos.