Corabia îngropată – John Preston

Sunt abonată la newsletter-ul Nemira și așa ajung, uneori, să plasez câte o comandă în zile consecutive. Ba prind reduceri extra, ba câte o carte cadou la orice comandă sau, uneori, ambele. Așa a fost recent, când se dădea o carte cadou la comandă și erau reduceri mari la unele titluri. Navigând printre cărțile aflate la preț redus, mi-a atras atenția cartea „Corabia îngropată”, de John Preston. Am citit descrierea și am decis să iau cartea, totuși nefiind încă decisă dacă o voi citi prea curând. Am luat-o cu 5.29 lei, deci mi-am spus că la prețul ăla, merită să o iau și dacă va sta mult și bine necitită. Dar n-a stat decât câteva zile, pentru că am fost tare curioasă să o citesc.

Simțeam nevoia de o lectură mai lejeră, după toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, iar „Corabia îngropată” părea exact ce căutam. Și așa a și fost. O lectură relaxantă, plăcută, dar deloc banală, care mi-a ținut viu interesul pe tot parcursul, chiar dacă nu pot spune că are acțiune prea intensă.

O singură poveste spusă din mai multe perspective

Doamna Pretty, proprietara unei ferme din Suffolk, decide să angajeze pe cineva să sape movilele de pe proprietatea sa. Săpăturile sunt începute de domnul Brown, un arheolog amator. La început nu găsește nimic și tocmai când toată lumea își pierde speranța, într-una dintre movile, domnul Brown face o descoperire uimitoare: ceea ce pare o corabie funerară.

Pe măsură ce săpăturile avansează, încep să se implice și alte persoane – inițial cei de la Ipswich Museum, însă odată ce vestea ajunge la urechile domnului Phillips, de la British Museum, săpăturile sunt preluate de către echipele lui Phillips. Domnul Brown este dat la o parte, interzicându-i-se să se mai ocupe de săpături, deși îi este permis să stea prin preajmă.

Odată cu desfășurarea poveștii, suntem martorii descoperirilor de pe proprietatea conacului Sutton Hoo. Povestea este spusă din perspectivele mai multor personaje: doamna Pretty, domnul Brown, Peggy Piggott, iar epilogul este scris din perspectiva lui Robert Pretty, fiul doamnei Pretty, ajuns la maturitate.

Săpăturile arheologice care au scos la suprafață corabia îngropată pe domeniul Sutton Hoo se desfășoară în 1939, într-o perioadă în care Marea Britanie se pregătea de război. Vedem cum, în timp ce echipa își desfășoară activitatea în mijlocul săpăturilor, deasupra lor zboară avioane, creând o atmosferă tensionată. Nimeni nu știe dacă săpăturile vor reuși să se finalizeze la timp, înainte de izbucnirea războiului. Neliniștea planează asupra domeniului din Suffolk, iar personajele, deși axate pe săpăturile arheologice, încep treptat să se îngrijoreze la gândul iminenței unui război.

Corabia îngropată – o poveste inspirată din realitate

Cartea „Corabia îngropată” este inspirată din realitate, dar unele detalii au fost modificate, așa cum menționează autorul în Nota autorului de la finalul cărții. Mi-a plăcut cartea și, deși nu are suspansul și acțiunea pe care le aștept în general de la o carte, a reușit să mă prindă de la prima la ultima pagină.

Totuși, recunosc că mi-ar fi plăcut ca autorul să exploreze mai mult povestea a două dintre personaje, pentru că a dat indicii despre viețile acestora. Este vorba despre doamna Pretty și despre Peggy Piggott. Mi s-a părut că ambele femei au o poveste tristă în spate, care merita explorată mai mult, mai în detaliu. Pe de altă parte, desigur că nu ele reprezentau subiectul cărții, așadar e și de înțeles de ce poveștile lor au rămas spuse doar printre rânduri.

Recomand cartea tuturor celor care iubesc cărțile inspirate din realitate și celor care simt nevoia unei lecturi deosebite, care îmbină discret istoria cu povești de viață și cu o atmosferă încărcată de emoție.