Am cumpărat cartea „Ce știe doar vântul”, de Amy Harmon, în urmă cu câțiva ani, atrasă de descrierea ei. Până recent, a stat cuminte să își aștepte rândul. Știți și voi cum e, nu? Mereu apar cărți noi, care mai de care mai tentante, cumpărăm mai mult decât apucăm să citim… Totuși, trebuie să recunosc că nu regret deloc că am cumpărat cartea asta, chiar dacă a durat atât de mult până să o citesc. Este o poveste de ficțiune istorică extrem de emoționantă, dramatică, dar plină de speranță totodată.
Anne din prezent și Anne din trecut
Anne Gallagher trăiește în America, în 2001, acolo unde s-a născut. Crescută de bunicul ei, Eoin, a auzit dintotdeauna povești despre Irlanda și și-a dorit să își cunoască originile, însă bunicul ei a refuzat toată viața să se reîntoarcă acolo. Însă, înainte ca Eoin să moară, o roagă să îi ducă cenușa să o împrăștie pe lacul Lough Gill, în Dromahair. Astfel, Anne pornește într-o călătorie menită să o ajute să îi împlinească dorința bunicului său, precum și să caute informații despre strămoșii ei.
Brusc, Anne este transportată înapoi în timp, în anul 1921. Acolo, toți cred că s-a reîntors Anne Gallagher, soția lui Declan, mama lui Eoin – și, deci, străbunica lui Anne din 2001. Cele două femei seamănă extraordinar de bine, cu doar mici diferențe între ele – nenotabile decât pentru un ochi cu adevărat priceput să observe atent orice detaliu. Așadar, Anne este tratată ca și cum ar fi Anne cea din perioada respectivă, iar ei îi este imposibil să explice adevărul, cu atât mai mult cu cât nici ea nu știe ce i s-a întâmplat.
Perioada în care a ajuns Anne este una tulbure pentru Irlanda, aceasta aflându-se în prag de război. Astfel, Anne din prezent are ocazia să trăiască istoria fix din mijlocul evenimentelor. Asta cu atât mai mult cu cât doctorul Thomas Smith, prietenul lui Declan și al Annei din acea perioadă, face parte dintre revoluționari. Prin intermediul lui, Anne ajunge să îl cunoască pe Michael (Mick) Collins, un lider revoluționar despre care Anne din 2001 doar a citit și a auzit povești de la bunicul ei.
Ce știe doar vântul – o poveste despre iubire, rădăcini și ciclicitatea vieții
„Ce știe doar vântul” mi s-a părut o carte cu o atmosferă apăsătoare, se citea printre rânduri emoția și tumultul vieții din acea perioadă. Pentru mine, a fost genul de carte pe care, pe de o parte, vrei să o citești cât mai repede pentru că îți place povestea, iar pe de altă parte, vrei să prelungești timpul petrecut în compania ei pentru că îți vine greu să te desparți de personaje și de poveste.
Este o poveste despre iubire și rădăcini, dar și despre ciclicitatea vieții, despre cum totul se întâmplă așa cum „e scris”, și orice am face, viața își vede de cursul ei, fără să putem schimba viitorul. M-a impresionat enorm povestea și am trăit fiecare emoție din carte. Am suferit alături de personaje și am sperat alături de ele. Finalul m-a surprins cât se poate de plăcut.
Recomand cu drag această carte tuturor celor care își doresc să descopere o bucățică din istoria Irlandei, precum și celor care cred că iubirea poate depăși barierele spațiului și timpului.

Pare un subiect interesat. Dar descriind niste vremuri trecute nu avea cum sa fie o atmosfera altfel decat apasatoare.
Da, așa e. Dar e foarte faină cartea. Ca atare, am cumpărat și cealaltă carte a autoarei care e tradusă la noi.