Pe doamna Victoria Iuga o știu de mult timp din mediul online, o cunoșteam drept o cititoare pasionată. A fost o surpriză să aflu că a scris o carte, iar fiind din localități vecine, a avut bunăvoința de a-mi aduce cartea într-o zi, când a trecut prin orașul meu. Cartea Viața mea, ca o poveste este autobiografia doamnei Victoria Iuga, scrisă în stil de poveste, pe care eu am perceput-o exact ca și când mi-ar fi fost povestită de către dânsa.
Țin să menționez de la început faptul că Viața mea, ca o poveste este o carte nonfiction, o autobiografie, astfel că nu o putem percepe ca pe o carte de beletristică și recomand ca, dacă o citiți, să țineți cont de acest fapt. Practic, autoarea și-a povestit viața, cu bune și rele, cu tot ce a trăit. Ne prezintă familia ei și își povestește viața din copilărie și până în prezentul în care a fost scrisă cartea.
Povestea Torei
Personajul cărții este Tora, iar ideea care stă la baza întregii sale vieți este iubirea. Încă de mică, Tora a fost crescută într-o familie în care iubirea era temelia întregii vieți, iar astfel și-a construit viața și ea, alături de Nuțu, pe care destinul i l-a adus în cale. Ne vorbește cu multă iubire despre bunicii ei și despre părinți, pe care i-a iubit și prețuit toată viața.
După copilărie, aflăm cum a petrecut Tora perioada de școlarizare, cu liceul și toate bucuriile și provocările perioadei. Aflăm cum l-a cunoscut pe Nuțu, în ce împrejurări a decis destinul să i-l prezinte pe cel ce avea să îi devină soț.
Ne povestește despre locurile sale de muncă și despre provocările pe care le-a prins în perioada în care s-a angajat, fiind încă perioada comunistă, dar momentul coincide cu acela în care elevii care absolveau liceul nu mai primeau repartizare la un loc de muncă. Prin ochii Torei, descoperim informații despre cum funcționau lucrurile în perioada comunistă.
Tora își continuă povestea cu vârsta de adult, cu nașterea copiilor săi și, mai târziu, cu evenimentele din viețile acestora. Aflăm despre nurorile sale, despre nepoți și chiar strănepot. Ne oferă ocazia să cunoaștem viața ei atât din perioada comunistă, cât și de după revoluție. Suntem martorii zbuciumului, a bucuriilor și greutăților prin care a trecut. Însă constanta din viața sa a rămas întotdeauna iubirea, cea care o ghidează și în prezent și o menține în starea de bine.
Viața mea, ca o poveste – o autobiografie sinceră și directă
O apreciez pe doamna Victoria Iuga că a reușit să își vadă dorința împlinită. Fiind o mare iubitoare de cărți, și-a dorit ca, într-o zi, să aibă în biblioteca personală și o carte scrisă de dânsa. Țin să o felicit pentru acest lucru. Cartea Viața mea, ca o poveste este scrisă la persoana a treia, iar detaliile sunt expuse sincer și direct, fără menajamente.
Limbajul folosit este simplu, cartea este scrisă în „limbaj ardelenesc”, autoarea folosind cuvinte pe care le folosim în această zonă a țării, astfel că pentru mine, cartea a fost precum o poveste spusă de cineva apropiat. Obișnuită fiind să îmi ascult bătrânii cum povestesc despre viața lor, am reușit să mă „conectez” cu cartea, urmărind povestea Torei.
Așa cum spuneam și la început, dacă alegeți să citiți cartea Viața mea, ca o poveste, porniți în lecturarea ei fără așteptări și doar urmăriți povestea de viață a Torei. Rețineți că nu este o carte de literatură, ci o autobiografie și citiți-o ca atare.
Vă mulțumesc, doamna Victoria, pentru carte! Cei care doriți să o cumpărați, puteți lua legătura cu doamna Victoria Iuga pe Facebook.
Foarte interesantă pare.
🙂