Sora mea, ucigașa în serie – Oyinkan Braithwaite

Avantajul atunci când ai și alți cititori în familie este că ajungi să descoperi cărți de care altfel poate nici nu ai fi auzit. Recent, fratele meu mi-a împrumutat câteva dintre cărțile pe care le-a citit recent și i-au plăcut. Prima care mi-a atras atenția dintre aceste cărți a fost „Sora mea, ucigașa în serie”, care atrage prin titlu și descriere. Iar când mai afli și că a fost nominalizată la Premiile Goodreads pentru cel mai bun Mystery & Thriller și cel mai bun roman de debut, că a fost roman finalist Women’s Prize 2019 și a câștigat Premiul L.A. Times pentru cel mai bun mystery thriller, nu ai cum să îi amâni prea mult lecturarea.

Am început-o aseară, când am reușit să ajung în pat, și am lăsat-o cu greu din mână pe la ora 1, când deja mi se închideau ochii de somn și ajunsesem aproape la jumătatea cărții. De cum m-am trezit, mi-am pregătit cafeaua și am reluat lectura, astfel că am și terminat cartea în scurt timp. Pe lângă faptul că acțiunea este alertă, scrierea simplă și dialoguri numeroase, cartea este fix formatul care este cel mai ușor de citit, din punctul meu de vedere: scrisul mare și aerisit, care nu obosește ochii, ci te invită să citești cât mai mult.

O poveste originală, un mystery thriller cu accente de comedie neagră

Acțiunea cărții vizează o familie din Lagos, Nigeria. Mai exact, în prim-plan sunt două surori, Korede și Ayoola, cât se poate de diferite una de alta, atât din punct de vedere al fizicului, cât și al comportamentului. Korede este asistentă medicală, este o fată serioasă și destul de retrasă, fără prieteni. Are pielea închisă la culoare, iar pe seama aspectului său fizic s-au făcut multe glume de-a lungul anilor. În opoziție cu ea, Ayoola este o fată plină de viață, înconjurată de așa-ziși prieteni și, mai ales, pretendenți. Este de o frumusețe ieșită din comun, cu o culoare a pielii care atrage privirile și cu un corp perfect. În schimb, personalitatea ei este mai urâtă decât a surorii, dar acest lucru trece de fiecare dată neobservat, fiind eclipsat de frumusețea ei exterioară.

Povestea începe când Ayoola o sună pe Korede că și-a ucis iubitul și are nevoie de sora ei să o ajute să șteargă urmele crimei. Fără să stea pe gânduri, Korede îi sare în ajutor surorii sale. Nici măcar nu este prima dată când o ajută să iasă cu bine dintr-o astfel de situație, ci, așa cum aflăm de la Korede, Ayoola este la a treia crimă săvârșită, ceea ce o face pe Korede să o considere ucigașă în serie.

Ayoola atrage toți bărbații prin frumusețea ei și nu se sfiește să înceapă câte o relație nouă de câte ori are ocazia. Ba chiar are și relații cu bărbați căsătoriți, dacă aceștia îi oferă siguranța materială pe care o iubește atât de mult. Însă, de îndată ce partenerul face vreun gest care o deranjează, Ayoola îl înjunghie cu cuțitul „moștenit” de la tatăl ei.

În paralel cu desfășurarea din prezent a acțiunii, aflăm și povestea celor două surori, care implică un tată violent, care le bătea de câte ori îi ieșeau din cuvânt.

Sora mea, ucigașa în serie – două surori cât se poate de diferite

Povestea este spusă de Korede care, deși își iubește sora și este pregătită să îi sară oricând în ajutor, se gândește dacă nu cumva ar trebui să spună adevărul și să salveze astfel viețile altor viitori potențiali iubiți de-ai surorii sale. Singură, fără prieteni și copleșită de secretele întunecate pe care le împărtășește doar cu sora ei, Korede i se destăinuie unui pacient aflat în comă, pe care familia a încetat să îl mai viziteze și de la care se așteaptă să piardă lupta cu viața în orice moment.

Dorința de a spune secretul întregii lumi se intensifică atunci când sora ei apare pe neașteptate la spitalul în care lucrează Korede. Acolo, Ayoola este observată rapid de doctorul Tade, de care Korede este îndrăgostită în secret. Între Ayoola și Tade se leagă rapid o relație amoroasă, care o face pe Korede mai geloasă și revoltată decât a fost vreodată. Frumusețea surorii sale a eclipsat-o mereu, a fost întotdeauna ținta glumelor și răutăților pe seama diferenței fizice dintre ele, însă faptul că Tade s-a îndrăgostit de Ayoola îi cam pune capac furiei adunate în Korede de-a lungul anilor.

Așadar, din dorința de a-l salva pe Tade de la o posibilă moarte, Korede se gândește tot mai mult să scoată la iveală adevărul despre Ayoola. Dar pe cine ar crede lumea, dacă ar spune adevărul: pe Korede, sora cea geloasă și frustrată, sau pe Ayoola, a cărei frumusețe vrăjește pe oricine într-o fracțiune de secundă?

Sora mea, ucigașa în serie – o carte simpatică

Sora mea, ucigașa în serie mi s-a părut o carte tare simpatică, având un subiect original și personaje fascinante. Chiar mi-a plăcut mult modul în care autoarea a creat două surori atât de diferite una de alta și care, în ciuda diferențelor evidente dintre ele, se bazează una pe cealaltă în orice situație.

Din punctul meu de vedere, subiectul este unul cu potențial și autoarea ar fi putut să dezvolte mult mai mult povestea. Sau, având în vedere finalul, s-ar putea chiar să se gândească la o continuare. Având în vedere că accentul se pune mai mult pe legătura dintre cele două surori și pe viața lor, aș spune că romanul este mai mult o comedie neagră decât un mystery thriller, mai ales că nu prea avem parte de o anchetă în adevăratul sens al cuvântului sau de o poveste care să ducă anchetatorii pe urmele criminalei în serie.

Însă, lăsând la o parte aceste mici minusuri ale cărții, mi-a plăcut povestea, ideea și personajele. Chiar mi-ar plăcea să existe și o continuare a cărții. Așa cum am menționat și la început, se citește foarte repede. Odată ce o începi, nu prea îți mai vine să lași cartea din mână, te prinde atât povestea, cât și stilul alert și amical în care este narată acțiunea. Mă bucur mult că am descoperit această carte (ce bine e să ai frați cititori!) și v-o recomand și vouă cu drag, pentru când aveți chef de o lectură simpatică, perfectă pentru relaxare.

Cartea Sora mea, ucigașa în serie de Oyinkan Braithwaite poate fi comandată de pe Libris, Cărturești și Cartepedia.