Dragostea nu moare – Maitreyi Devi

Spre deosebire de alții, mie mi-a făcut plăcere să citesc lecturile obligatorii în liceu. Iar una dintre acestea a fost Maitreyi de Mircea Eliade. Dacă rețin bine, am și recitit-o după câțiva ani, iar acum am în plan să o recitesc din nou. Însă de ani de zile aveam dorința de a citi cartea Dragostea nu moare, care este replica scrisă de însăși Maitreyi, protagonista lui Eliade. Am tot amânat sau uitat, până am găsit-o recent pe Librex, la un preț minuscul (14.5 lei la momentul respectiv, prețul s-ar putea să difere în timp) și transport gratuit indiferent de comandă (tot la momentul respectiv). Nici nu am stat pe gânduri până să o comand și am început să o citesc repede după ce a ajuns la mine.

Trebuie să spun încă de la început că mi s-a părut impresionantă cartea și întreaga poveste. În 1930, Mircea Eliade a locuit în India, în casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian. Acolo a cunoscut-o pe fiica acestuia, Maitreyi și cei doi tineri s-au îndrăgostit. Pe atunci, scriitorul român avea 23 de ani, iar Maitreyi, 16. Având în vedere regulile din perioada respectivă din India, au păstrat secret acest lucru.

Dragostea nu moare – replica la Maitreyi

Cu toate că familia ei era deja dintre cele care nu se mai supuneau în totalitate cutumelor tradiționale ale Indiei, tatăl ei s-a opus vehement când a aflat de sentimentele pe care și le purtau cei doi tineri. L-a dat afară pe Mircea Eliade și s-a asigurat că el și Maitreyi nu se vor mai vedea și nu-și vor mai vorbi sau scrie.

În 1933, Mircea Eliade a publicat romanul Maitreyi, în care povestește despre experiența din India și despre dragostea pe care el și Maitreyi și-au purtat-o. În 1972, Maitreyi s-a întâlnit la Calcutta cu sanscritologul Sergiu Al.-George, care i-a spus mai multe despre cartea lui Eliade. Ceea ce a aflat despre cartea lui a determinat-o pe Maitreyi să scrie cartea „Dragostea nu moare”, care vine drept replică la celebrul roman Maitreyi.

A luat această decizie considerând că Mircea Eliade a defăimat-o în romanul său și a scris unele lucruri neadevărate în ceea ce privește relația care a existat între ei. Explicațiile pe care le-a primit protagonista scriitorului român au fost că acesta s-a folosit de ficțiune pentru a contura povestea lor.

Însă, cu toate că romanul ei vine ca replică menită să spună adevărul, chiar nu mi s-a părut că Maitreyi (Amrita, așa cum s-a numit în cartea ei autobiografică) ar poza în sfântă sau victimă. Da, a fost victima regulilor și a gândirii tradiționale indiene, însă nu se sfiește să își descrie sentimentele și gândurile sau modul în care s-a comportat și acționat cât timp Mircea Eliade (Euclid, pe atunci) a locuit în casa lor.

Maitreyi își spune povestea

Dacă vă așteptați ca romanul „Dragostea nu moare” să fie unul de dragoste, cu detalii picante, vă înșelați. În schimb, este o dramă, o poveste reală despre iubirea căreia nu i se permite să se împlinească, despre reguli care impun căsătoria în cadrul aceleiași caste, o căsătorie bazată pe înțelegeri stabilite de părinți și nu pe iubire, dar și despre iubirea pură, bazată pe respect și înțelegere.

Citind povestea scrisă de Maitreyi Devi, nu ai cum să nu fii impresionat, marcat de destinul protagonistei. Cu toate că s-a născut într-o familie care își dorea să revoluționeze regulile impuse de societatea indiană, acestea au existat întotdeauna în substratul familial și nu au ezitat din a se face arătate atunci când tatăl ei a considerat că i-ar fi afectată reputația.

Tatăl ei i-a fost profesor lui Mircea Eliade și a ținut mult la elevul său. Cu toate că la vremea respectivă o fată și un băiat nu aveau voie să rămână singuri într-o încăpere, dacă nu făceau parte din aceeași familie, lui Mircea și Maitreyi li se permitea adeseori să rămână singuri pentru a învăța sau a duce la îndeplinire diverse sarcini date de tatăl fetei. Tocmai acest comportament al filosofului Dasgupta i-a încurajat pe cei doi tineri și le-a dat speranța că familia fetei ar accepta căsătoria dintre ei.

Însă, în momentul în care tatăl ei a aflat de sentimentele pe care cei doi tineri și le purtau, a luat măsuri drastice pentru a-i îndepărta unul de altul. Comportamentul lui s-a schimbat complet și s-a transformat din omul blând și modern într-un adevărat tiran. Atitudinea lui a produs multă suferință pentru cei implicați, iar lucrurile s-au destrămat rapid în întreaga lui familie, în doar câțiva ani de la evenimentul cu Mircea Eliade.

Dragostea nu moare – o carte despre iubirea în diverse forme

După ce a suferit până la limita puterilor, Maitreyi a decis că a sosit momentul să se căsătorească. Astfel, părinții i-au găsit în cele din urmă un pretendent, pe care l-a luat de soț fără a-l vedea măcar o dată înainte de căsătorie. Cu toate acestea, soțul ei s-a dovedit a fi un om deosebit, iar cei doi au ajuns să se iubească într-un mod cât se poate de pur și minunat. Relația lor s-a bazat pe respect, încredere și înțelegere, fapt care a făcut-o pe Maitreyi să se considere o femeie fericită.

Însă, în ciuda fericirii pe care a trăit-o alături de soțul ei, a continuat tot restul vieții să se gândească la Mircea Eliade. După zeci de ani de când el a fost alungat din casa ei, Maitreyi a început să primească vești despre scriitor. Astfel, periodic auzea un zvon, o veste sau numele lui menționat întâmplător în cercurile în care se învârtea ea. Însă dacă l-a mai întâlnit sau dacă a avut ocazia să vorbească vreodată cu el, fie și doar prin intermediul scrisorilor, veți descoperi doar citind cartea.

În plus, dincolo de iubirea intensă și nemuritoare pentru Mircea Eliade și de iubirea sinceră și dezvoltată în timp pentru soțul ei, aș spune că romanul „Dragostea nu moare” abordează și alte tipuri de iubire. În primul rând, recunoaștem iubirea pe care Maitreyi i-a purtat-o Poetului de renume, Rabindranath Tagore, care i-a fost fetei mentor în scrierea de poezii. Și, desigur, descoperim iubirea ei pentru poezie și filosofie.

O carte pe care o citești cu sufletul

Prin intermediul cărții „Dragostea nu moare”, avem ocazia să descoperim informații despre cultura indiană, despre viața pe care o duceau oamenii în general și femeile în special. Suntem martorii suferințelor sufletești (și nu numai) la care erau supuse femeile care refuzau să se alinieze regulilor impuse de societate și de familie.

Iar dincolo de drama trăită de Maitreyi ca urmare a iubirii neîmplinite, descoperim și drama care a urmat în familia ei. Cu toate că își acuză tatăl pentru cele întâmplate – și pe bună dreptate, după părerea mea – este de părere că la fel de vinovată este și mama ei, din cauză că nu a îndrăznit vreodată să i se opună soțului, ci i-a făcut întotdeauna pe plac, cu riscul de a produce suferință.

Mă bucur enorm că am luat cartea și vă recomand să o citiți și voi. Și, desigur, dacă nu ați citit încă romanul Maitreyi de Mircea Eliade, nu mai amânați.

Cartea Dragostea nu moare de Maitreyi Devi poate fi comandată de pe Librex și Cărturești.